Ce este responsabilul cu protecția radiologică și ce obligații are?

Ce este responsabilul cu protecția radiologică și ce obligații are?

Responsabilul cu protecția radiologică, prescurtat frecvent RPR, este una dintre cele mai importante persoane dintr-o unitate care desfășoară activități cu radiații ionizante. Deși uneori este privit ca o cerință administrativă pentru dosarul CNCAN, rolul său real este mult mai important.

RPR-ul este persoana care urmărește aplicarea zilnică a măsurilor de radioprotecție, organizarea documentelor, respectarea procedurilor, monitorizarea dozimetrică și instruirea personalului. În practică, el face legătura dintre activitatea reală din teren, conducerea unității, lucrătorii expuși profesional și cerințele autorității competente.

În domeniul radiologiei de diagnostic și radiologiei intervenționale, normele actuale prevăd că unitatea medicală trebuie să dezvolte, să implementeze și să documenteze un program de protecție radiologică proporțional cu natura și mărimea riscurilor asociate practicii. Acest program trebuie să acopere toate fazele practicii, de la amplasare și construcție până la utilizare și încetarea activității.

Ce este RPR-ul?

RPR-ul este persoana desemnată în mod documentat pentru a sprijini aplicarea cerințelor de radioprotecție într-o zonă sau activitate în care există risc radiologic.

Într-o clinică medicală, cabinet dentar, cabinet veterinar, laborator sau unitate industrială, RPR-ul trebuie să cunoască activitatea desfășurată, sursele sau instalațiile utilizate, personalul implicat, procedurile aplicabile și documentele care trebuie păstrate.

RPR-ul nu este doar „omul care semnează hârtiile”. El trebuie să înțeleagă ce se întâmplă în practică și să poată observa rapid dacă există diferențe între documentație și realitatea din teren.

Cine trebuie să desemneze un RPR?

În practicile de radiologie de diagnostic și radiologie intervențională, unitatea medicală trebuie să numească în mod documentat cel puțin un responsabil cu protecția radiologică pentru fiecare zonă controlată, ținând cont de riscul radiologic pentru lucrători și alte persoane. Normele prevăd și consultarea unui expert în protecție radiologică pentru stabilirea unui număr de RPR proporțional cu natura și mărimea riscurilor asociate practicii.

Această cerință este importantă deoarece nu toate activitățile au același nivel de risc. Un cabinet dentar cu un aparat intraoral nu are aceeași complexitate ca o clinică cu fluoroscopie, angiografie, CT sau proceduri intervenționale.

În funcție de activitate, poate fi necesar un singur RPR sau mai mulți responsabili, mai ales dacă există mai multe zone controlate, mai multe instalații sau program extins de lucru.

RPR-ul trebuie să aibă autoritate reală

Un aspect esențial este poziția RPR-ului în organizație. Normele prevăd că responsabilul cu protecția radiologică trebuie să se subordoneze direct reprezentantului legal al unității și să aibă autoritatea administrativă necesară pentru îndeplinirea sarcinilor.

Aceasta înseamnă că RPR-ul nu ar trebui să fie o persoană fără putere reală de decizie. Dacă observă o problemă, trebuie să poată solicita măsuri, să oprească o practică necorespunzătoare, să ceară documente, să urmărească remedierea deficiențelor și să informeze conducerea.

Un RPR desemnat doar formal, care nu este ascultat și nu are acces la informații, nu poate asigura o radioprotecție eficientă.

Ce urmărește RPR-ul în activitatea zilnică?

RPR-ul urmărește ca activitatea cu radiații ionizante să se desfășoare conform documentației, procedurilor și cerințelor aplicabile.

Printre aspectele pe care le poate urmări se numără:

• existența și valabilitatea documentelor CNCAN;
• respectarea condițiilor din certificat sau autorizație;
• organizarea zonelor controlate și supravegheate;
• semnalizarea și controlul accesului;
• purtarea și depozitarea corectă a dozimetrelor;
• evidența persoanelor monitorizate dozimetric;
• analizarea buletinelor dozimetrice;
• instruirea personalului;
• utilizarea echipamentului individual de protecție;
• verificarea stării șorțurilor, gulerelor și ochelarilor de protecție;
• păstrarea documentelor de service, QA/QC și măsurători de arie;
• documentarea situațiilor neobișnuite;
• implementarea măsurilor dispuse la controale.

Într-o unitate bine organizată, RPR-ul nu acționează doar când apare un control sau o problemă. El menține sistemul funcțional permanent.

RPR-ul și monitorizarea dozimetrică

Monitorizarea dozimetrică este una dintre zonele în care rolul RPR-ului este foarte important.

RPR-ul trebuie să se asigure că persoanele care trebuie monitorizate au dozimetre, că acestea sunt distribuite corect, purtate conform instrucțiunilor, returnate la timp și că rezultatele sunt analizate și arhivate.

Unitatea medicală trebuie să asigure echipament dozimetric de monitorizare și echipament individual de protecție radiologică corespunzător, precum și pregătirea personalului privind utilizarea corectă a acestora. Personalul trebuie să folosească în mod corespunzător aparatura de monitorizare și echipamentul individual de protecție.

RPR-ul trebuie să fie atent la:

• lipsa unor luni din istoricul dozimetric;
• dozimetre pierdute sau deteriorate;
• dozimetre nereturnate;
• persoane expuse care nu sunt incluse în monitorizare;
• valori neobișnuite;
• schimbări în activitate care pot necesita alt tip de dozimetru;
• situații în care poate fi necesară monitorizare pentru cristalin sau extremități.

O valoare dozimetrică neobișnuită nu trebuie ignorată. Ea trebuie analizată în context: ce activitate a desfășurat persoana, unde a fost purtat dozimetrul, cum a fost depozitat, dacă a existat o expunere accidentală a dozimetrului sau dacă există indicii ale unei expuneri profesionale reale.

RPR-ul și instruirea personalului

Radioprotecția nu funcționează doar prin documente. Ea depinde foarte mult de modul în care personalul înțelege și aplică regulile.

Normele prevăd că lucrătorii implicați în practicile de radiologie de diagnostic și radiologie intervențională trebuie să fie pregătiți și calificați corespunzător postului ocupat, iar unitatea trebuie să mențină evidențe documentate privind pregătirea, calificarea, participarea la programe de protecție împotriva radiațiilor ionizante și instruirea la locul de muncă.

RPR-ul trebuie să se asigure că personalul știe:

• cum se poartă dozimetrul;
• unde se depozitează dozimetrul;
• ce echipamente de protecție se folosesc;
• ce trebuie făcut în cazul unei situații neobișnuite;
• cum se respectă principiile timp, distanță și ecranare;
• cine trebuie anunțat în caz de incident;
• unde sunt procedurile aplicabile;
• ce restricții există în zona controlată.

O instruire făcută doar pentru semnătură nu este suficientă. Personalul trebuie să poată aplica regulile în activitatea reală.

RPR-ul și documentația

Unul dintre cele mai vizibile roluri ale RPR-ului este gestionarea și actualizarea documentației de radioprotecție.

În funcție de tipul activității, dosarul poate include:

• certificat de înregistrare sau autorizație CNCAN;
• anexe și condiții specifice;
• documentația tehnică a instalațiilor;
• programul de protecție radiologică;
• proceduri de lucru;
• proceduri pentru situații neobișnuite;
• lista lucrătorilor expuși profesional;
• permise de exercitare;
• instruiri și fișe semnate;
• contracte de monitorizare dozimetrică;
• buletine dozimetrice;
• rapoarte QA/QC;
• măsurători de arie;
• documente de service și reparații;
• evidența echipamentului individual de protecție;
• procese-verbale de control și măsuri corective.

La control, nu este suficient ca documentele să existe undeva. Ele trebuie să fie actualizate, coerente, ușor de găsit și să reflecte activitatea reală.

RPR-ul și programul de protecție radiologică

Programul de protecție radiologică este unul dintre elementele importante ale sistemului de radioprotecție. Normele prevăd că sistemul de management al protecției împotriva radiației ionizante include, printre altele, asigurarea calității pentru expunerile medicale, programul de protecție radiologică pentru lucrătorii expuși și controlul calității pentru instalațiile radiologice medicale.

În practică, RPR-ul contribuie la aplicarea acestui program prin:

• verificarea respectării procedurilor;
• urmărirea evidențelor;
• comunicarea cu personalul;
• observarea neconformităților;
• propunerea de măsuri corective;
• pregătirea pentru controale;
• colaborarea cu expertul în protecție radiologică;
• colaborarea cu organismul de dozimetrie;
• colaborarea cu firmele de service și verificare tehnică.

Un program bun nu trebuie să rămână doar într-un document. El trebuie să fie vizibil în modul în care lucrează unitatea.

RPR intern sau colaborator extern?

În multe unități apare întrebarea: RPR-ul trebuie să fie angajat intern sau poate fi sprijinit de un colaborator extern?

Răspunsul depinde de specificul activității, de cerințele aplicabile, de modul de organizare și de responsabilitățile concrete. Important este ca persoana desemnată să îndeplinească cerințele aplicabile, să fie desemnată documentat și să aibă acces real la activitate, documente și conducere.

În practică, un colaborator extern poate fi util pentru suport tehnic, verificarea documentelor, pregătirea pentru controale, instruiri sau coordonarea măsurilor de radioprotecție. Totuși, unitatea trebuie să se asigure că responsabilitățile sunt clare și că radioprotecția este gestionată permanent, nu doar ocazional.

Ce se întâmplă dacă RPR-ul este doar „pe hârtie”?

Un RPR desemnat formal, dar neimplicat, poate crea o falsă senzație de conformitate.

Problemele apar atunci când:

• personalul nu știe cine este RPR-ul;
• documentele nu sunt actualizate;
• dozimetrele nu sunt gestionate corect;
• valorile dozimetrice nu sunt analizate;
• procedurile nu sunt aplicate;
• instruirile sunt făcute doar formal;
• echipamentele de protecție nu sunt verificate;
• modificările de activitate nu sunt documentate;
• la control nimeni nu poate explica sistemul de radioprotecție.

Radioprotecția nu poate funcționa doar prin semnături. Ea trebuie să fie prezentă în activitatea zilnică.

Întrebări la care un RPR ar trebui să poată răspunde

Un RPR bine pregătit ar trebui să poată răspunde rapid la întrebări precum:

• Ce instalații sau surse sunt utilizate?
• Care sunt zonele controlate?
• Cine sunt lucrătorii expuși profesional?
• Cine poartă dozimetru și ce tip de dozimetru?
• Unde se păstrează buletinele dozimetrice?
• Ce se întâmplă dacă un dozimetru este pierdut?
• Când au fost făcute ultimele instruiri?
• Când au fost făcute ultimele măsurători de arie?
• Când expiră documentele importante?
• Ce echipamente de protecție există?
• Cum sunt verificate șorțurile și gulerele de protecție?
• Ce trebuie făcut în caz de incident?
• Ce măsuri au fost dispuse la ultimul control?

Dacă aceste întrebări nu au răspunsuri clare, sistemul de radioprotecție trebuie revizuit.

Cum poate ajuta Q RAD Laboratory?

Q RAD Laboratory poate sprijini organizațiile care desfășoară activități cu radiații ionizante în organizarea și menținerea sistemului de radioprotecție.

Prin resurse proprii și prin parteneri strategici autorizați, Q RAD poate coordona:

• analiza situației existente;
• verificarea documentației;
• organizarea monitorizării dozimetrice;
• stabilirea necesarului de dozimetre;
• pregătirea evidențelor;
• instruirea personalului;
• verificarea procedurilor;
• pregătirea pentru controale CNCAN;
• identificarea documentelor lipsă;
• furnizarea echipamentelor de radioprotecție;
• colaborarea cu experți și firme autorizate;
• suport pentru remedierea neconformităților.

Astfel, unitatea poate avea un sistem de radioprotecție mai clar, mai organizat și mai ușor de susținut la control.

Concluzie

Responsabilul cu protecția radiologică este o piesă centrală în funcționarea sigură și conformă a unei activități cu radiații ionizante. RPR-ul nu trebuie privit ca o simplă cerință de dosar, ci ca persoana care ajută la menținerea controlului asupra documentelor, dozimetriei, instruirilor, procedurilor și măsurilor de radioprotecție.

Un RPR implicat poate preveni probleme înainte ca acestea să apară la control, poate ajuta personalul să lucreze corect și poate contribui la protejarea lucrătorilor, pacienților și organizației.

Informațiile prezentate au caracter general. Cerințele exacte pot diferi în funcție de tipul practicii, instalațiile utilizate, autorizație, documentația aprobată și reglementările aplicabile.